T-RECS Timelapse

              Am mai vorbit ceva despre timelapse-uri si din nou am gasit ceva foarte frumos. Este vorba de un filmulet realizat de niste baieti din Germania, ce se ocupa cu productii video care mai de care mai indraznete. E de apreciat atat efortul tehnic si cel conceptual... ce sa mai spunem de compozitia finala... Fara sa ne intindem prea mult la vorba, va impartasesc clipul cu pricina.
              P.S. Sa va uitati pana la sfarsit, ca acolo sunt cele mai faine scene!

O sclipire din Iaşiul arhitectonic

               In sfarsit am prins ocazia sa ies la o mica sedinta foto, acum, pana nu se umplu toate monumentele de la noi, din oras, cu s(e)chele. Se pare ca, oricat de "zilnic" ai trece pe langa aceste mici bijuterii din piatra si caramida, tot timpul poti sa descoperi ceva nou si frumos. Trebuie doar sa stii cum sa privesti. Sper sa va placa!

Generatiile se schimba, dar nu foarte mult

               Astazi am iesit putin din rutina drumului cu autobuzul prin Dulcele Targ al Iesilor, indreptandu-ma spre facultate, timp in care am asistat la o scena demna de deschiderea centrului comercial Bricolage. Un "domn" in varsta s-a urcat in autobuz si a inceput sa imparta coate si bastoane, croindu-si carare pana langa mine. Eu stateam langa doua scaune deja ocupate: pe unul dintre ele era asezata o fetita ce tinea in brate un rucsac care era mai mare decat ea, iar pe celalalt scaun sedea un nene trecut de ... o anumita varsta.
               Nenea cu ciomagu' mi-a aplicat un cot de stanga in coaste, dupa ce a impartit niste crosee si directe in celelalte persoane, reorientandu-se mai apoi spre o doamna ce statea langa mine, dandu-i vreo doua si ei. Lasand gluma la o parte, cei pe langa care a trecut domnul in varsta au primit niste pumni sanatosi. In timp ce stimabila de langa mine a avut taria de caracter sa-i adreseze un pronume personal de politete la persoana a 2-a, eu am ramas incremenit pe modul "stand by". Nu intelegeam cum de poate o chestie mica, zbarcita si cu o crosa de lemn, pe care o tinea invers in mana, sa rosteasca asemenea cuvinte de glorie. Uitandu-se spre scaune, acesta afirma: "Ia sa vad unde stau eu", la care copilul a inlemnit de frica, iar domnul de pe celalalt scaun "s-a simtit" si i-a cedat locul. Halal!
                Nu mirat am fost cand am vazut ca, desi a mers doar trei statii, a adoptat aceeasi metoda de coborare (stilu' fluture). Toata păţania asta cred ca intra in categoria "Pe aici nu se trece!" (No trespassing! Beware of old men!). Am mai asistat la manifestari neortodoxe, cauzate de efectul de sardina, ce apare la orele de varf, dar nici chiar asa.
                 Ce sa mai zic? Nu pot decat sa spun si eu ca stramosii mei. Pe vremea mea...